Memoria colectivă a păstrat faptul că arcanul a fost jucat la Viena, astfel că studenta Floria Capsali - viitoare cercetătoare - venită în 1928 cu echipa de cercetări monografice, scrie: "În 1908, a fost jucat la Viena, cu ocazia unei expoziţii etnografice, de un grup de 20 de ţărani din Fundu Moldovei."

Conducător al formaţiei de dansuri era Pintilie Timu care mai târziu, împreună cu primarul Gavril Frâncu, la propunerea lui Constantin Brăiloiu, ajung să reprezinte România la un festival al societăţii engleze de joc şi cântec popular.

"Dansurile naţionale româneşti au obţinut un succes răsunător la Londra. Participarea la concursul de dansuri populare a fost cea mai bună propagandă pentru ţara noastră." Conducerea grupului folcloric care s-a deplasat la Londra în decembrie 1936-ianuarie 1937, a avut-o folcloristul Harry Brauner. "Câtă fericire când în ajunul Anului Nou 1937 grupul frumoşilor ţărani bucovineni din Fundu Moldovei, în straie de sărbătoare, stârneau ropote de aplauze în marea arenă a Albert Hall-ului din Londra. Erau dansatori veniţi să participe la marele festival al Societăţii engleze de joc şi cântec popular (English Folk Dance and Song Society). Veniseră cu buhaiuri, cu lungi buciume, cu cimpoaie, cu fluieraş şi cobzar, cu renumitul taraf al lui Sidor Andronicescu, emeritul muzicant şi constructor de instrumente populare. Fluieraş era pe atunci tânărul Ilie Cazacu."

Din iniţiativa unui colectiv alcătuit din Ioan Iacob, Filon Lucău-Dănilă şi Dorin Cocârţă a fost înfiinţat, în 1970, ansamblul folcloric de datini şi obiceiuri "Arcanul". Înfiinţarea acestuia a apărut ca o necesitate şi a reprezentat, fără îndoială, un moment remarcabil în viaţa culturală a comunei. Scopul a fost de a nu-i uita pe înaintaşii ce nu şi-au putut dăltui în marmură civilizaţia şi istoria lor, cât şi pentru a realiza un program activ, consacrat cunoaşterii, valorificării şi transmiterii moştenirii culturale, nealterate de coama bulversată a vremurilor şi de multele restrişti şi oprelişti ce s-au abătut în ocolul ţării dăruită din belşug cu daruri.
Nimeni nu poate tăgădui faptul că, fără activitatea ansamblului "Arcanul", comuna s-ar fi impus ceva mai anevoie şi nu ar ar fi avut rezonanţă în conştiinţa marelui public de la noi şi din alte ţinuturi mult îndepărtate. Premiile, medaliile, diplomele obţinute în cei 30 de ani de activitate semnifică şi lămuresc asupra prestigiului de care s-au bucurat, prin timp, formaţiile ansamblului, fiecare premiu având o poveste a lui care vorbeşte de măiestria şi aureola laureaţilor, câştigate în sforţarea lor către frumos şi etern.

O simplă enumerare a câtorva din numeroasele festivaluri şi concursuri la care au participat membrii ansamblului poate da imaginea bogatei activităţi desfăşurate de cei care nu au vreme să fie obosiţi, de cei care trăiesc sub apăsarea necontenită a împrejurărilor fireşti şi artificiale care îi asaltează, de cei care aşteaptă ploaia să le crească holdele şi soare să le coacă, de cei a căror muncă e condusă de crugul anotimpurilor, de cei care respectă datinile ce se împletesc pe cununa anului şi care îşi prelungesc sufletul prin cântec şi joc: Festivalul "Rapsodia trişcaşilor" de la Leşul Ilvei - Năsăud, Festivalul "Cântă de răsună lunca" - Tecuci, Festivalul obiceiurilor de iarnă de la Sighetul Marmaţiei - Maramureş, Festivalul "Junii Sibiului" - Sibiu, Festivalul ţărilor dunărene - Tulcea, Festivalul internaţional de folclor de la Cluj Napoca, Festivalul "Mioriţa" de la Topliţa - Mureş, Festivalul "Întâlniri bucovinene" de la Câmpulung Moldovenesc, Festivalul "Hora la Prislop", "Zilele Bucovinei" la Muzeul Satului de la Bucureşti şi alte festivaluri de datini şi obiceiuri de la Focşani - Vrancea, Cluj Napoca, Târgu Ocna - Bacău, Iaşi, Bacău, Bucureşti, Fălticeni, Rădăuţi.
Frumuseţea cântecului şi dansului, a costumelor şi a obiceiurilor, perfecţiunea interpretării au făcut ca faima artiştilor amatori din comună să cutreiere lumea, să-i facă mai mândri şi egali doar cu ei înşişi.
În palmaresul premiilor obţinute se înscriu şi titlurile de laureat primite la festivalurile din străinătate: Festivalul de folclor de la Ostrava - Slovacia, Festivalul de folclor al Federaţiei Iugoslave de la Belgrad, Festivalul de folclor de la Târnovo - Bulgaria, Festivalul de folclor huţul din Putila - Ukraina, Festivalul internaţional de folclor din Drente - Olanda la care s-a primit Placheta de cristal, "Festivalul târgurilor" de la Zimzig - Gemania, Festivalul "Întâlniri bucovinene" din Zlotow - Polonia, "Festivalul de la Babilon" din Bagdad - Irak, Festivalul "Rapsozii Moldovei" de la Chişinău - Basarabia.

De-a lungul anilor, s-au succedat generaţii care au recreat natura şi viaţa şi le-au redat în ritm propriu, generaţii conştiente că străduinţa lor nu trebuie să fie numai pentru ele, generaţii care au ocrotit cu înţelepciune pe tineri, pentru ca şi aceştia să-şi poată dărui sufletul unei lumi unde lumina şi visul, sunetul şi culoarea sunt guvernate de legi în care suprema împlinire rămâne munca în interiorul căreia trăinicia şi frumuseţea scriu poeme de cetină şi de albastru, iar moştenirile strămoşilor dau ritm normal bătăilor inimii.
La început de drum, ansamblul "Arcanul" s-a cristalizat în jurul unor mari nume de rapsozi: Isidor Andronicescu, Ilie Cazacu, Alexandra Andronicescu (dirijor, interpret, compozitor), Dorin Cocârţă (instructor). Lor li s-au alăturat: fraţii Ştefan, Eugen, Dumitru, Costan şi Nistor Flocea, Petruţ Ţaran, Costan Şuiu, Haralambie Şandru, Gheorghe Balan, Victor şi Ticu Poienari, Viorel Ciumău, Costan Macovei, Viorel Cazac, Laurenţiu şi Avram Cazac, Viorel Macuc, Graţian şi Gheorghe Cârmaci, Filaret Nerghiş, Octavian Flocea, Silvestru Coca, Dety Ţeve, Lucreţia T. Moroşan, Ion Turcu (Boboţi).

De remarcat este bogăţia dansurilor locale, cu o uluitoare diversitate coregrafică. Specialiştii le-au şi numărat: peste 50. În şirul mare al dansatorilor, amintim pe renumitul Costan Ţâmpău, cel de la care cei tineri au avut de învăţat măiestria. Dintre dansatori pot fi amintiţi: Toader Cocârâţă, Nichifor Moroşan, Viorel Poienari, Leon şi Fănica Poienari, Nicolae şi Aurora Andronicescu, Nicuşor şi Rodica Coca, Viorel şi Laurenţia Ţâmpău, Mihai şi Rodica Ţâmpău, Dumitru şi Valeria Ţâmpău, Iacob şi Aurora Drăgan, Toader şi Georgeta Raia, Toader şi Georgeta Poienari, Vasile şi Aurica Moldovean, Mihai şi Rodica Cosin-schi, Modest şi Rodica Mercheş, Alexa şi Dorina Ţaran, Traian şi Estela Sauciuc, Dumitru Ţâmpău, Viorel Ţaran, Dragoş Moroşan, Ştefan Ţâm-pău, Ştefan Bodnar, Dănuţ Flocea, Ionică Flocea, şi lista poate continua.

Succesele din ultimii ani se înscriu în palmaresul ansamblului şi datorită efortului, uneori chiar sacrificiului, făcut de familiile: Sandu şi Amelia Florescu, Gavril şi Oltea Ursescu, Liviu şi Dorina Ţaran, Mihai şi Steluţa Ciumău, Mircea şi Mirela Drăgan, Nelu şi Viorica Ivanciuc, Vasile şi Anişoara Moroşan, Tudor şi Daniela Zdrob, Viorel şi Dana Moroşan, Andron şi Ileana Heghea, Mihai şi gabriela Ciupercovici. Un loc şi o subliniere aparte se cuvine familiei Dorin şi Oltea Cocârţă, Dorin, fiind instructor al ansamblului încă de la înfiinţare.
În prezent, o nouă generaţie se afirmă în alcătuirea tarafului ansamblului: Emil Fâşc, Mihai Ţaran, Laurenţiu Poienari, Constantin Ţâmpău, Constantin Alexandroaie şi, desigur, şi alţii.
O menţiune deosebită se cuvine, pentru rolul esenţial avut, fiind sufletul ansamblului, care-şi sacrifică mereu energia şi timpul, conducătorului ansamblului, Ioan Iacob împreună cu soţia sa Elena-Mia.