Exploatarea intensivă a pădurilor şi minereul de cupru din subsolul comunei a început după cuprinderea ţinutului sub administraţie austriacă. În forme evoluate, mecanizate, aceste activităţi continuă şi astăzi.
Amintim că se mai practică o economie rudimentară (cultivarea cartofilor, grădinile de zarzavat), culesul din natură, vărăritul, cărăuşia, fierăritul şi căucia, rotăritul, dogăritul, dulgheritul şi confecţionarea draniţei şi a solzilor, tâmplăria, albinăritul, pescuitul, vânătoarea.
Economia închisă, de casă, mai conservă încă meşteşuguri străvechi ca: prelucrarea fibrelor textile, ţesutul, cojocăritul, sumănăritul, opincăritul, prelucrarea fibrelor textile, cusutul şi broderia. Toate meşeteşugurile ţărăneşti beneficiază de materiile prime oferite de creşterea animalelelor. Din ce în ce mai mult, meşteşugurile sunt practicate de persoane specializate, ceea ce nu a dus la pierderea calităţii de unicat pentru fiecare obiect necesar în casă sau pentru fiecare piesă a portului popular.
Un loc aparte în civilizaţia locală îl ocupă prelucrarea artistică a lemnului.
Creaţia plastică populară cunoaşte şi alte forme de manifestare: împistritul ouălor, confecţionarea măştilor, pictura icoanelor pe sticlă.
Copyright
2002 BUCOVINA
impact.net.
Toate drepturile rezervate.