Din punct de vedere antropologic, cercetările efectuate de Francisc Rainer de la Facultatea de Medicină din Bucureşti, care-şi va publica materialele în studiul Enquetes antropologiques dans trois villages roumains des Carpathes, Bucureşti, 1937, însoţit de numeroase planşe şi fotografii, din care putem desprinde unele concluzii.

Tipul antropologic existent în zonă indică prezenţa tipului nordic, mediteranean, a muntenilor şi a est-europoizilor, dar mai ales a amestecului acestor tipuri în proporţie mai mult sau mai puţin definită. Este atestată prezenţa unei populaţii de talie mare, media pentru bărbaţi fiind de 169,5 cm şi pentru femei de 158,4 cm. Urmărind indicele cefalic, se stabileşte ca tip dominant hyperbrahicefalul şi brahicefalul în proporţie de 85% în raport cu eşantionul cercetat de 445 de subiecţi, ceea ce reprezintă puţin peste 10% din numărul total al populaţiei înregistrate în anul cercetării - 1928. Ar fi necesar şi interesant să se efectueze o nouă cercetare antropologică pentru a defini noile realităţi.

Locuitorii acestor meleaguri sunt ospitalieri, înzestraţi temperamental cu trăsături de calm introspectiv, capabili totuşi de largi izbucniri în momentele cruciale ale existenţei lor solitare.

În secolul al XIX-lea, bărbaţii purtau părul lung până pe umăr, iar femeile purtau părul lung, împletit în cozi şi înfăşurate în coc la ceafă. Fetele umblau vara cu capul descoperit.

"N-ai fi văzut pe drum, nici în zilele de lucru şi nici de sărbători, fete ori flăcăi stând pe drum. Dac'a fost o nuntă ori un joc, apoi fata mergea acolo şi, cam după 2 ceasuri, înapoi acasă. Toţi pupau mâna la oamenii cei bătrâni, pe drum întâlnindu-i."