Germanii
Prezenţa populaţiei germane în Fundu Moldovei este legată de momentul când, după doi ani de la încorporarea Bucovinei la Austria - în anul 1777 - se constituie de către guvernul austriac o comisie de explorare (Schurfcommission) a Bucovinei, având menirea de a o studia din punct de vedere geologic şi al minelor. Activitatea acestei comisii s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, fiindcă ea a descoperit, în apropiere de Iacobeni, zăcăminte de minereu de mangan (Manganeisenstein), iar la vreo 7 km de satul Pojorâta, în apropierea râului Moldova, straturi de minereu de cupru (kupfererzen).

Concesiunea exploatării minelor de mangan şi de pirită cupriferă a trecut în patrimoniul statului austriac şi dată baronului Anton Manz von Mariensee, care începe exploatarea în 1796 cu specialişti aduşi din comitatul Zips (situat la frontiera Slovaciei cu Germania) şi colonizaţi în Iacobeni; la extinderea exploatării se înscrie formarea coloniei de ţipţeri în Fundu Moldovei unde se pun bazele exploatării de pirită cupriferă, colonie numită Luisentahl. Cu această ocazie, au fost construite 140 de locuinţe, în care s-au stabilit coloniştii germani. Colonia nemţească era considerată ca un "stat în stat", nedepinzând de administraţia locală.

Anul 1940 a fost reprezentativ pentru populaţia germană din întreaga Bucovină, fapt ce a determinat, în urma tratativelor ruso-germane, repatrierea acesteia. Între 14-18 noiembrie 1940, ţipţerii din Fundu Moldovei au fost înmatriculaţi în "Listele de repatriere conform tratativelor cu guvernul regal român". Din această evidenţă, rezultă că au plecat 1118 germani şi 3 români (din mariaje mixte). După terminarea războiului, majoritatea ţipţerilor s-au întors în comună, însă din cauza condiţiilor social-politice ale vremii, cei mai mulţi s-au reîntors în Germania. Populaţia românească a întreţinut raporturi bune cu cea germana, în acest sens existând cazuri, după 23 august 1944, când tineri ţipţeri localnici înrolaţi în armata germană - foşti prozonieri la ruşi, fugiţi din lagăr - au beneficiat de adăpost şi ocrotire la familii de români din zonă.
Actualmente, mai locuiesc 4 persoane de naţionalitate germană în comună.

Evreii
Au ajuns în comună după colonizarea cu germani (inc. sec. al XIX-lea) şi au dezvoltat sistemul de negoţ şi comerţ din zonă. În 1939 au fost mutaţi la Câmpulung, în total 78 de persoane.
Actualmente nu mai există populaţie evreiască în comună.

Ucrainenii
În satul Braniştea au fost colonizate câteva familii de ucraineni la începutul sec. al XIX-lea, concomitent cu înfiinţarea comunei Breaza, prin aducerea de populaţie ruteană din zona Ceremuş.

Ţiganii
După dezrobirea ţiganilor din Bucovina decretată de împăratul Iosif al II-lea, ţiganii au emigrat şi s-au stabilit şi în comuna Fundu Moldovei, ocupaţia lor fiind: lingurari, spoitori de vase, aurari, fierari, lăutari. Semne ale existenţei lor în comună se mai păstrează toponimele: Pârâul Ţiganilor, Dealul Ţiganilor.
Actualmente nu sunt semnalaţi în comună.