Biserica din Fundu Moldovei cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" s-a construit între anii 1819-1822. Ctitorul ei este Nistor Doroftei, gospodar din comună, despre care se ştie că a fost un om credincios şi care, nefiind căsătorit şi având multă avere, toată această avere a donat-o pentru construirea bisericii. Singurul document care ne vorbeşte despre el este pisania aşezată deasupra intrării în biserică.

Este zidită pe un platou, în apropierea vărsării pârâului Timăn în râul Moldova. Tot pe acest platou s-a aflat şi vechea biserică de lemn şi anume în cimitirul dinspre miazăzi de biserica actuală pe locul unde este ridicată o cruce comemorativă. După zidirea bisericii actuale, vechea biserică, împreună cu cărţile vechi de cult au fost dăruite parohiei Breaza, unde se află şi azi.

Actuala biserică are formă treflată. Interiorul este împărţit în trei părţi: altar, naos şi pronaos. Naosul este despărţit de pronaos de un perete care, în partea de jos, are trei uşi de trecere, din care cea din mijloc este mai largă. Deasupra naosului se ridică o turlă octogonală, având în partea de sus patru ferestre octogonale. Exteriorul este simplu, fără contraforturi. Iniţial a fost acoperită cu şindrilă, iar pe la anul 1890, a fost acoperită cu tablă zincată. Tot în această vreme a fost acoperită şi actuala clopotniţă. Biserica, în interior, este pictată în frescă de către pictorul bisericesc Constantin Călinescu din Breaza, judeţul Prahova.

Catapeteasma bisericii datează din anul 1837 şi a fost făcută cu cheltuiala credincioşilor Miron Ciupârcă, Vasile Hasneş şi Paraschiva Tonegari. Este sculptată în lemn de tei, în stil baroc şi pictată în ulei în stil neobizantin cu pronunţată influenţă a picturii Renaşterii. În partea de sus, la mijloc, se află sfânta cruce cu Mântuitorul răstignit, având de o parte şi de alta pe Maica Domnului şi Sfântul Proroc Ioan Botezătorul. Dedesubt este icoana lui Dumnezeu Tatăl şi în acelaşi rând, de o parte şi de alta câte şase icoane ovale cu prorocii vechiului Testament. În rândul al doilea se află, la mijloc, icoana lui Isus Hristos, între Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul. De o parte şi de alta se află câte trei icoane cu câte doi apostoli fiecare. Urmează şase icoane ovale cu scene premergătoare şi cu înseşi patimile Mântuitorului. În rândul următor se află 12 icoane cu scene din viaţa Mântuitorului şi a Maicii Domnului, iar la mijloc Cina cea de taină. După acestea urmează rândul de jos al Iconostasului cu uşile împărăteşti şi laterale, şi icoana lui Isus Hristos, a Maicii Domnului, a Sfântului Nicolae şi a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, hramul bisericii. Numele pictorului care a pictat Iconostasul nu se cunoaşte.

Obiectele de valoare istorică şi artistică pe care le păstrează această biserică sunt: epitraf din 1837, foarte uzat, un epitraf din 1891, dăruit de fiica fostului preot Grigore Ciupercovici, pe timpul căruia s-a zidit biserica, 3 icoane din lemn înfăţişând pe unii proroci şi apostoli, care datează din secolul al XVIII-lea şi au făcut parte din catapeteasma bisericii vechi de lemn, icoana Mântuitorului Isus Hristos pe tron şi alte trei icoane ale Mântuitorului Isus Hristos, ale Maicii Domnului şi ale Sfintei Muceniţe Varvara, pictate în anul 1837 de acelaşi pictor care a pictat iconostasul. Se mai află şi 4 sfeşnice sculptate în lemn şi un diptih tot de lemn.

Se află următoarele cărţi vechi: Kiriakodeon al mitropolitului Nicolae Teotokis, tipărit în anul 1811 la mănăstirea Neamţ, o evanghelie tipărită tot la Neamţ în 1858 şi alte cărţi de îndrumare creştinească.
Cel mai vechi nume de preot cunoscut, care a slujit la biserica veche de lemn din această parohie, este al preotului Gheorghe Hasneş, care a fost păstorul acestei biserici până în anul 1813. Acestuia i-a urmat preotul Grigore Ciupercovici pe timpul căruia s-a zidit actuala biserică şi care este înmormântat în partea de răsărit a bisericii, lângă altarul acesteia.