Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Orata s-a construit la insistenţele şi pe terenul locuitorului drept credincios Traian Pomohaci, fiul lui Ilie şi al Aretei, în amintirea soţiei sale Reveca. La 15 octombrie 1948, într-o joi de dimineaţă s-a început fixarea temeliei cu un sobor de 7 preoţi.

În vara anului 1950, meşterii din Botuş au început construcţia în lemn. La această mănăstire s-a lucrat în zile de post, iar hrana muncitorilor era tot de post.

Sfinţirea mănăstirii s-a făcut la 26 septembrie 1954, de către I.P.S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Mănăstirea are hramul la 15 august, "Adormirea Maicii Domnului". Din anul 1960, această mănăstire a fost predată parohiei din Botuş, al cărei paroh era preotul Batariuc Gheorghe.

După transferarea întregului inventar parohiei din Botuş, la ordinul organelor superioare ale Partidului Comunist Român, călugării şi călugăriţele de la mănăstire au fost împrăştiaţi prin ţară, iar chiliile şi celelalte dependinţe au fost demolate, iar o parte din materialul rezultat a fost folosit la construirea şcolii cu 2 săli de clasă din satul Deluţ.

La 6 iulie 1977, s-a început pictura interioară a mănăstirii. Pictura este efectuată în ulei de către Vasile Bârgovan, care a terminat această lucrare la data de 8 iulie 1982.

Din 1990, s-a redeschis schitul Orata, fiind stareţ preotul călugăr Grigore, în total fiind 2-3 călugări. Ctitorul Traian Pomohaci a fost călugărit şi după o lungă şi grea suferinţă moare în 1993. Sub conducerea stareţului Grigore se începe construirea unei capele-paraclis pentru slujbele de iarnă, împreună cu chiliile călugărilor. Beciul de sub chilii a fost săpat de către un echipaj Scout din Epinal - Franţa, care a ajutat mult mănăstirea cât a fost stareţ părintele Grigore.

În 1994, este transformată în mănăstire de călugăriţe.